Nu ştii niciodată care e planul Cerului…

Ecaterina termi­nase o facultate cu profil economic şi era bine văzută la lo­cul de muncă. Era vorba că va primi postul de Senior Ma­nager, ce se eliberase de curând – dar şeful, pe neaşteptate, a zis încurcat: „Trebuie să căutăm un nou Senior Manager”…

Ecaterina a îngheţat: „Adio promovare! Ce e şi cu soarta asta nenorocită! De ce am atâta ghinion? Pentru prima dată părea că se aranjează cu serviciul, aveam şi eu nişte perspective – iar acum, poftim…”

Acasă, gândurile apăsătoare au chinuit-o multă vreme. In cele din urmă, Ecaterina a fost doborâtă de somn şi s-a cufundat într-un uimitor vis-dialog.

„Îmi pui beţe în roate, i-a reproşat un glas misterios. Eu încerc să te fac fericită, iar tu te împotriveşti.” „Ce?! – a înmărmurit Ecaterina. Muncesc atât de mult, învăţ, fac planuri, dar tu o să strici fară doar şi poate totul!” „Ba nu, a replicat interlocutorul nevăzut, tu strici totul! Primeşti ceea ce meriţi, de vreme ce te comporţi aşa, şi n-ai motiv să te plângi de soartă!”

Ecaterina s-a indignat: „Cu toate «loviturile sub cen­tură», mă mai şi strădui să nu deznădăjduiesc şi să mă lupt pentru fericire, deşi altul în locul meu ar fi renunâat de multă vreme să se mai lupte!” „Dar de ce te lupți pentru fericire ? – nu s-a potolit glasul. Ea e alături de tine, încearcă să intre în viaţa ta, dar tu eşti orbită de luptă, n-o bagi de seamă şi n-o laşi la tine.”

„Crezi că mie îmi place asta? – a început să plângă cu suspine Ecaterina. Dar trebuie să fiu puternică. Nimeni n-o să aibă grijă de mine.” „Prostii! Te-ai obişnuit să obţii totul cu sudoare şi cu sânge, şi de aceea cauţi întotdeauna cele mai dificile căi, deşi ai în faţă unele simple… Ai încre­dere în soartă! Nu grăbi evenimentele. Chiar dacă ceva nu iese aşa cum vrei, nu deznădăjdui, fiindcă nu ştii care e planul Cerului…”

Deşteptătorul a sunat insistent. „Ce vis ciudat! De vreme ce mi s-a întâmplat asta tocmai acum, înseamna ca a fost nevoie, nu?” – se gândea Ecaterina. Sufletul ei era li­niştit şi împăcat.

Ajungând la serviciu, a făcut cunoştinţă cu concurentul ci – un tânăr foarte interesant, de perspectivă şi… burlac.

Finalul povestirii e clar şi fară explicaţii suplimentare. Ecaterina iese din oficiul de stare civilă împreună cu so­ţul său iubit, privindu-l cu ochi strălucitori pe omul drag, fără care deja nu mai concepea viaţa. Ce bine că altcineva a primit postul acela în locul ei!

Din Konstantin V. Zorin, Dacă puterile sunt pe sfârșite, Ed. Sophia, 2014, p.89-90