Părintele Daniil:”Dumnezeu nu l-a făcut pe om ca să mănânce carne. Eu mănânc de 2 ori pe an. Cine consumă carne…”

Părintele Daniil Horga este un om cu o viaţă cum întâlneşti doar prin cărţile cu sfinţi mari. În cei peste 50 de ani de preoţie, sfinţia sa mărturiseşte că a izgonit din oameni peste 10 milioane de diavoli.

În tinereţe avea foarte mari ispite cu duhurile necurate, demonii pe care îi scotea din creştini îl vizitau adesea noaptea, îl băteau, îl izbeau de pereţi, îl chinuiau mult, se spune chiar că părintele punea perne şi pături pe pereţii camerei sale într-un timp, ca să îi fie mai uşor.

Iată câteva sfaturi de la Părintele Daniil:

„Omul e făcut de Dumnezeu ca să trăiască 100 de ani, cine nu trăieşte atât, de regulă, e păcătos.”

„Scrie în carte: La vremea vremii, iadul se va goli iar diavolii vor fi pe pământ şi în oameni. Vremea=1000 de ani. Vremea vremii= după anul 2000, au început timpurile de pe urmă, când Dumnezeu şi-a întors faţa de la oameni, de acum e greu de trăit”.

„Dumnezeu nu l-a făcut pe om ca să mănânce carne. Eu mănânc de 2 ori pe an. Cine consumă carne, va lua ceva pedeapsă în viaţă.”

„Atunci când ai vrăji, cineva din familie, o rudă îţi face, de cele mai multe ori. Mai rar îţi face cineva din exterior.”

„Să facem pelerinaje, dar nu aşa, la repezeală. Eu când mă duceam să vizitez o mănăstire, intram în biserică, terminam de citit o Psaltire şi apoi mă închinam pe la icoane”.

„Să faceţi milostenie, că vă ajută! Eu de mic copil duceam pachete la oamenii sărmani din satele vecine, fără să ştie nimeni.”

„Milostenia vă ajută dar cel mai important este ca omul să aibă viaţă curată, fără păcate mari. Dacă un om nu a mers la biserică niciodată cât a fost în viaţă, e greu să îl scoţi la lumină, chiar dacă faci milostenie şi pomeni. O singură pomană îţi iartă păcate mici, vorbe urâte etc. Era odată un creştin care a făcut multe lucruri bune, a costruit biserici şi case la oameni, dar avea un singur păcat mare. La Judecată, păcatul ăsta mare a cântărit cât toate faptele lui bune.”

Când era în putere, la dânsul erau şi 100-200 de persoane, se rugau unii pt alţii, era multă dragoste şi se vindecau repede. Într-un timp, se citea Psaltirea neîncetat și ziua și noaptea. Părintele era strict, spre exemplu, nu le lăsa pe femei să umble fără fustă şi batic. Tot timpul era treabă, ori erau slujbe, fie lumea se ruga sau făcea Canonul.

„Omul trebuie să postească de mic copil, nu de la 60 de ani! Eu postesc de la 3 ani, aşa era la noi în casă, când veneau posturile, urcam în pod tuciurile în care se gătea de dulce.”

„O să fie Război, o să dea cu nişte bombe atât de puternice, că nu o să mai rămână nimic din clădiri şi din oameni, până în anul 2036. Vine o vreme când o să te mântuieşti mergând cu traista-n spate, dintr-un loc în altul.”