Grija pentru casa si viata duhovniceasca a mamei

– Părinte, cum îşi poate rândui o femeie treburile ei, astfel încât să aibă timp şi pentru rugăciune? Adică ce raport trebuie să existe între lucru şi rugăciune?, potrivit crestinortodox.ro.

– De obicei femeile nu au măsură la treburi. Vor mereu să înceapă treburi noi. Şi deşi au o inimă mare şi ar fi putut să facă o gospodărie foarte bună în sufletul lor, îşi cheltuiesc inima cu lucruri neînsemnate. Să presupunem că avem un pahar cu modele frumoase, cu linii etc. Chiar dacă nu ar avea linii, paharul tot şi-ar face treaba lui. Insă femeile merg la magazin şi încep: „Nu, vreau ca liniile să fie până sus”, „Nu aşa, ci aşa”. Şi dacă paharul mai are şi vreo floare pe el, ei, atunci să vezi ce le saltă inima. In felul acesta femeia îşi distruge dinamismul ei. Rar vei găsi vreun bărbat care să dea atenţie la astfel de lucruri. Iar dacă, de pildă, o lampă de birou este cafenie sau neagră, nici o atenţie nu dau bărbaţii la aceasta. Dar femeia vrea ceva frumos, se bucură, îşi dăruieşte o bucată de inimă acestui lucru, altă bucată altui lucru. Iar pentru Hristos ce va mai rămâne? Căscăturile în vremea rugăciunii din pricina oboselii. Cu cât se depărtează inima femeii de lucrurile cele frumoase, cu atât se apropie mai mult de Hristos. Iar când inima este dăruită lui Hristos, atunci ea are mare putere. Zilele acestea am văzut un suflet care se dăruise cu desăvârşire lui Dumnezeu.

Puteai vedea cum ardea înlăuntrul ei o flacără dulce. Le ia pe toate în serios. Deşi era cu totul lumească, dar având intenţie bună, într-o bună zi i s-a aprins înlăuntrul ei scânteia credinţei. Podoabele de aur, obiectele de lux, toate le-a aruncat. Acum trăieşte într-o mare simplitate. Se nevoieşte, face lucrare duhovnicească. Dacă aţi şti ce jertfire de sine are! I-a invidiat pe Sfinţi în sensul cel bun. Să vedeţi cât de mult se roagă cu Rugăciunea lui Iisus, ce posturi ţine, câţi Psalmi citeşte!… Uimitor! Ea se hrăneşte acum din nevoinţă.

– Părinte, o mamă mi-a spus: „Sunt slabă trupeşte şi obosesc repede. Nici treburile nu apuc să le termin şi nici timp pentru rugăciune nu-mi rămâne”.

– Să-şi simplifice viaţa, ca să-i rămână timp şi pentru rugăciune. Căci în felul acesta ea poate spori mult duhovniceşte. Dacă o mamă şi-a simplificat viaţa ei, dar se osteneşte pentru că are mulţi copii, atunci este îndreptăţită să spună „sunt obosită”. Dar dacă îşi pierde timpul căutând să-şi aranjeze casa cât mai frumos pentru străinii care o vor vizita, atunci ce să mai spui?

Unele mame, pentru a le avea pe toate aranjate în casă, îşi constrâng atât de mult copiii, încât nu-i lasă nici măcar să mişte un scaun sau o pernă. Le impun disciplină militară şi astfel copiii, deşi se nasc sănătoşi, din păcate cresc vătămaţi. Un om inteligent, dacă va vedea într-o casă cu mulţi copii toate lucrurile puse la locul lor, va trage concluzia că, fie copiii sunt vătămaţi la minte, fie mama este barbară şi le impune disciplină militară. Le bagă frica în suflet şi de aceea copiii se tem să se joace. Odată am mers la o casă cu mulţi copii.

Câtă bucurie mi-au pricinuit copiii cu neorânduielile lor copilăreşti, care stricau ordinea lumească – adică fiecare lucru să fie pus la locul lui. Dar tocmai aceasta este cea mai mare neorânduială, care îl oboseşte mult pe omul contemporan.

Mai demult nu existau cărţi duhovniceşti, pentru a se folosi mamele din cititul lor. Astăzi, însă, există o grămadă de cărţi patristice, o mulţime de traduceri, dar, din păcate, cele mai multe mame se ocupă fie cu lucruri de nimic, fie lucrează pentru a face faţă cheltuielilor. Este mai bine ca mama să se ocupe de educaţia copiilor, decât să se preocupe în mod exagerat de menajul casei, de lucrurile neînsufleţite. Să le vorbească despre Hristos, să le citească Vieţile Sfinţilor şi o dată cu aceasta să se ocupe şi de curăţirea sufletului ei, pentru a străluci duhovniceşte. Viaţa duhovnicească a mamei va ajuta fără zgomot şi sufletele copiilor ei.

Astfel şi copiii ei vor trăi bucuroşi, dar şi ea va fi fericită, deoarece îl are pe Hristos înlăuntrul ei. Dacă mama nu are timp să rostească nici măcar un Sfinte Dumnezeule…, atunci cum se vor sfinţi copiii?

– Părinte, dar atunci când mama are mulţi copii şi multe treburi de făcut?

– Atunci când mama face treburi în casă, nu se poate ruga în acelaşi timp? Pe mine mama mea m-a învăţat să rostesc Rugăciunea lui Iisus. Atunci când noi, ca nişte copii ce eram, făceam vreo neorânduială şi era gata să se mânie, o auzeam spunând: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Când băga pâinea în cuptor, spunea: „în numele lui Hristos şi al Maicii Domnului”. Iar când frământa şi gătea, rostea mereu Rugăciunea lui Iisus. In felul acesta se sfinţea şi ea, se sfinţeau şi pâinea şi mâncarea, se sfinţeau şi cei care le mâncau.

Câte mame care au avut viaţă sfântă, nu au avut şi copii sfinţiţi! Iată, aşa a fost şi mama Stareţului Hagi-Gheorghe. Chiar şi laptele acestei mame binecuvântate, pe care îl sugea Gavriil – numele de botez al Stareţului Hagi-Gheorghe – era ascetic. Ea a dobândit doi copii, după care a trăit cu soţul ei în curăţie şi dragoste frăţească. Incă de mică avea duh ascetic, pentru că avea o soră călugăriţă, pustnică, pe care o cerceta adeseori, mergând la ea chiar şi cu copiii ei. Tatăl lui Gavriil a fost şi el un om evlavios şi se ocupa cu negoţul şi de aceea cea mai multă vreme o petrecea în călătorii.

lar acesta a fost un prilej pentru mama Stareţului să trăiască simplu, să nu se îngrijească şi să se silească la multe, să-l ia şi pe copil la privegherile pe care le făcea împreună cu alte femei, fie în peşteri, fie în bisericuţele din afara satului. De aceea a ajuns el la o măsură atât de mare de sfinţenie.

Evlavia mamei are mare însemnătate. Dacă mama are smerenie, frică de Dumnezeu, toate lucrurile din casă merg bine. Cunosc mame tinere ale căror chipuri strălucesc, deşi nu au fost ajutate de nimeni. După copii îmi dau seama în ce stare duhovnicească se află mamele lor.

Parintele Paisie Aghioritul