In noaptea aceasta, de Sfantul Ilie, se deschid cerurile. Ce este bine sa faci inainte de miezul noptii

Maine este sarbatorit Sfântul Prooroc Ilie, sfantul care deschide cerurile şi întoarce faţa verii spre toamnă.

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul este prăznuit de creştinii ortodocşi pe 20 iulie. A trăit cu opt veacuri înainte de Naşterea Mântuitorului, în vremea domniei regelui Ahab din Samaria şi a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel).

Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab şi îi vesteşte că Dumnezeu va pedepsi poporul cu secetă din cauza închinării la zeul Baal. Pentru ca regele poporul lui Israel au nesocotit prorocirile lui Ilie, nu a mai plouat timp de trei ani şi jumătate. De teama mâniei regelui, Ilie se ascunde într-o peşteră, unde a fost hrănit de corbi, cu pâine şi carne, iar apa bea din pârâu.

Spre sfârşitul anilor de secetă, pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Proorocul Ilie îi propune regelui să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel, unde să se roage lui Dumnezeu, mai întâi închinătorii lui Baal, iar apoi el. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul zeului Baal, iar norii cerului au adus ploaie.

Păcatele pământene ale lui Ilie au fost iertate de Dumnezeu, cel mai mare păcat fiind uciderea părinţilor săi, la îndemnul diavolului. La plecarea din această viaţă, el a fost urcat la cer într-o trăsură cu roţi de foc trasă de cai albi înaripaţi.

În popor se spune că Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul care-l fac.

În ajunul praznicului, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale se scăldau în lanurile de cânepă. Apoi dacă visau cânepa verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi, dar dacă visau cânepa uscată, urmau să se mărite cu oameni bătrâni.

În dimineaţa de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, busuioc şi se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în camere, pentru a feri gospodăria de farmece şi de boli.

Până la 20 iulie se spune că nu e voie să se bată pomii fructiferi, pentru a nu aduce grindină, dar după ziua sfântului se aştern ploile de vară. Este miezul verii pastorale, când le era permis ciobanilor să coboare în sate pentru prima dată după urcarea oilor la stână.

Se mai spune că acesta este ultimul praznic al verii, întrucât vara îşi va întoarce deja faţa spre sezonul autumnal, frunzele îngălbenesc, iar soarele nu mai dogoreşte la fel ca până acum.

Totodata, pentru a va merge bine in restul anului, in aceasta seara, inainte de miezul noptii se rosteste o rugaciune speciala:

“Preamărite și preaminunate proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viața ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotțiitorul, cu semnele și cu minunile tale, și cu marea lui Dumnezeu bunăvoință față de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc;

Invrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la față, acum sălășluind în locașurile raiului și stând în fața tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fața sfintei tale icoane, și cu umilință alergăm către mijlocirea ta.

Depărtează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără orașele, satele și țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de neînțelegeri între frați, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi.

Prin rugăciunile tale, preamărite, întărește poporul nostru binecredincios și ajută-l în toate faptele lui bune. Mijlocește, proorocule al lui Dumnezeu, păstoriților noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătura, cucernicie și tărie în ispite;

Judecătorilor dăruiește-le nepărtinire și lepădare de pofta câștigurilor, dreptate și milă față de cei obijduiți; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, milă și dreaptă judecată, iar dreptcredincioșilor supunere și ascultare față de cârmuitori, cum și îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace și cucernicie, să petrecem veacul acesta.

Să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin!”